La naiba Tooty, sa-ti multumesc?

        Singuratatea provoaca frica uneori dar mie nu imi mai este teama de ea. Imi imaginez cateodata doar ca plictiseala ma va ucide intr-o zi, incet si dureros, ca imi va schimba expresiile chipului sau, poate, mi le va fura pe cele care  arata fericirea, ca ochii mei, in loc sa strige la ea, sa o goneasca, o vor privi pasivi asemenea batranilor care, adusi in fata destinului la nesfarsit, nu mai simt nimic in fata mortii.

       Eu inca mai tremur in fata destinului si constientizez fragilitatea universului pe care mi l-am construit doar pentru mine si in care am adaugat imaginile a 5 persoane frumoase sufleteste, grozave, pe care le-am indragit si le-am idolatrizat, sfarsind prin a le uita dar chiar si in ciuda amneziei mele, imaginile nu si-au pierdut claritatea.

Absurditatea lumii deghizata intr-un normal absolut, care sperie uneori nu a degenerat nicio imagine, in niciun fel, insa simt ca ma schimba pe mine. Inca imi mai amintesc, Tooty, cum te-am intalnit in urma cu 9 ani (sau poate 10) atunci cand nu stiam nici drumul spre casa daca parcurgeam o strada diferita de cea cu care eram obisnuita si imi mai amintesc si hainele pe care le purtai in urma cu 2 ani, in acea zi de miercuri in care te-am vazut pentru ultima data, cum acum 6 luni m-ai sunat sa imi urezi La multi ani si ai sfarsit prin a-mi ura succes, cum ai sunat iarasi peste zece minute si mi-ai urat La multi ani, cerandu-ti mii de scuze. Inca imi mai amintesc faptul ca nu ti-am recunoscut vocea si ca nu ma asteptam sa imi trimiti acel mail pe care l-am primit in urma cu 2 luni. Inca imi mai simt degetele tremurand ca atunci cand tastau cuvintele alese cu grija, din intamplare. Mi-ai scris ca nu mai sunt aceeasi! Dar oare tu nu te-ai schimbat, Tooty? Eu inca mai pastrez imaginea ta. Tu o mai ai pe a mea in minte? La naiba, Tooty, trebuia sa stii ca, odata ce te-am intalnit, am fost creata de catre tine. Trebuia sa iti spun ca eu nu ma simt a mea, ca nu m-am simtit niciodata, ca poate sunt a acelor carti pe care mi le-ai daruit, a acelor lucruri pe care mi le-ai aratat, a acelor cuvinte pe care mi le-ai spus si care au zburat? Unde sunt eu, Tooty? Sa-ti multumesc?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s